duminică, 6 noiembrie 2016

Trăirile lăuntrice.....o povară greu de dus 240

                          ÎN CEI 66 ANI TRĂIȚI DE MINE PE ACEASTĂ PLANETĂ.....într-o țară mică dar interesantă..... pentru tot felul de paradoxuri......într-o localitate mică.....unde altă dată nu se întîmpla nimic deosebit.....MI-AM ÎNSUȘIT CÎTEVA LECȚII DE VIAȚĂ.....ESENȚIALE.....ZIC EU.
                     Cu siguranță că în viețile anterioare am fost refractară la unele lecții de viață. Aceste lecții de viață le-am însușit în zeci de ani.....și cu multă suferință sufletească. Am învățat.....și mereu învăț.....din greșeli repetate.....fiindcă acestea sunt semnalele divine.....care m-au avertizeazat că trebuie să mă opresc.....și să înțeleg de ce suferința sufletească nu se atenuează.....din contră se amplifică.
                    FIREA MEA LUMEASCĂ m-a făcut să nu-mi accept destinul așa cum mi-a fost dat.....vroiam să fac numai ce vroiam eu.....ce-mi plăcea mie. Ani de zile am suferit.....cramponîndu-mă la o singură persoană.   ÎNTR-UN TÎRRZIU.....mi-am dat seama că: nu trebuie să-ți forțezi soarta, că nu trebuie să iubești cu patimă, că nu trebuie să deschizi ochii nimănui, că nu trebuie să faci bine oamenilor cu forța, că nu trebuie să ai încredere oarbă în nimeni. Privind în urmă.....regret că am pierdut niște ani din viața mea......dar în același timp mă bucur că am evoluat spiritual.  Am căpătat o experiență de viață vastă care mi-a dat o înțelepciune anume. Poate voi fi de folos fiicei mele....dacă vrea să învețe din pățaniile altora.....ci nu pe pielea ei
                            ÎN CONCLUZIE: fiecare are menirea lui în viață.....și însușirea lecțiilor de viață la care a rămas repetent în viețile anterioare.


                VA URMA