sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Trăirile lăuntrice.......o povară greu de dus 257





             Mă gîndesc......la trecutul meu cu bune și cu rele.....la oamenii care mi-au făcut mult rău.....dar cărora le mulțumesc că m-am intersectat cu ei existențial........fiindcă m-au ajutat.......fără să vrea........să evoluez spiritual. Acei oameni cu o conștiință adormită.....în stare de orice.....au avut parte de un sfîrșit......pe măsura faptelor rele pe care le-au făcut.....fără remușcări de niciun fel. I-am iertat.....în timp....dar nu am mai reluat legătura cu ei. În afară de cei trei frați ai mei, două cumnate și doi nepoți în casa mea nu mai au acces alte persoane. Eu îmi petrec mai tot timpul în casă.....citind și scriindu-mi memoriile......foarte rar mai ies la un spectacol sau conferințe......asta și pentru faptul că nu mă mai pot deplsa din cauza unei infirmități. Cînd ies în lume.....vă spun sincer......nu-mi place ce văd și constat.....multă ipocrizie și prostie......dar și răutate aproape patologică. Acești oameni.......tineri de altfel.....și..... răi..... nu au conștiința trează și nici voința de a se îndrepta. Este foarte greu să schimbi mentalitatea cuiva......și mai greu să obții evoluția spirituală a cuiva fără voința lui. Multă minciună, multă manipulare, multă sărăcie morală și materială. Sunt dezamăgită de ce văd la TV și citesc prin ziare despre politica românească despre societatea românească. Concluzia mea este că: RĂUTATEA ȘI PROSTIA la oameni există din totdeauna.......și atîta timp cît nu există VOINȚĂ..........NU VA EXISTA LEAC!!!!


      




VA URMA