MĂ GÂNDESC......LA CEI APROAPE 70 DE ANI.....trăiți în suferință fizică
și sufletească......de care nu-mi este rușine fiindcă i-am trăit în
cinste, iubire și multă pocăință. Și eu am avut dorințe, aspirații,
năzuințe, simțăminte.....dar și multe obstacole, ghinioane, neșanse ale
vieții. Orice aș fii făcut tot la suferință aș fii ajuns.....așa că am
încetat să mai lupt pentru idealul meu......am lăsat totul la voia
Domnului considerând că știe EL.......de ce-mi este dată.......SUFERINȚA
FIZICĂ ȘI SUFLETEASCĂ. Nu-mi pare rău că n-am trăit în bogăție și în
bucuria de a călători......așa cum mi-aș fii dorit. M-am mulțumit și cu
lipsurile și neîmplinirile.....cu neputința mea fizică și durerea.
Importantă pentru mine a fost și este TREZIREA CONȘTIINȚEI ȘI
CUNOAȘTEREA. Ușor, ușor am învățat ce este SMERENIA......și așa am
câștigat.......ce este mai de preț......ÎNȚELEPCIUNEA....de care aveam
mare nevoie. ÎN VIAȚĂ TREBUIE SĂ PREȚUIEȘTI: IUBIREA DE DUMNEZEU
ȘI DE OAMENI......DE CREAȚIA LUI DUMNEZEU.....DAR ȘI
IERTAREA......CARE-ȚI DĂ LINIȘTE ȘI ECHILIBRU ÎN SUFLET!!! TOTUL ESTE
DEȘERTĂCIUNE pleci pe drumul final doar cu un suflet împovărat de păcate
așa că oricine ai fii.....ocupă-te și de suflet nu numai de ce este
lumesc!!!
VA URMA
