luni, 13 februarie 2012

Trairile launtrice..........o povara greu de dus 135


                De citeva saptamini visez noaptea........atit persoane pe care nu le-am mai vazut de mult......cit si persoane decedate de mult. Printre aceste persoane sunt si rude. Asa.......intr-o zi mi-a venit ideea de a le da cite un telefon.......mai intii rudelor de la Constanta.......Cogealac si Tari Verde......dar si celor de la Slatina, Ploiesti si Bilciuresti........si apoi unor persoane pe care nu le-am mai vazut de zeci de ani.......si despre care nu mai stiam nimic. A fost greu cu procurarea numerelor de telefon.......dar am insistat cu aceasta actiune de cautare......si am reusit sa-i contactez pe unii dintre ei. Am aflat de la familiile celor cautati la telefon......ca un coleg de scoala a decedat acum citiva ani de zile......iar altul acum citeva luni. M-am intristat.......si citeva zile nu am mai continuat actiunea de cautare a celor visati.......carora le procurasem cu greu numerele de telefon.
                 Azi 13 februarie 2012 am fost la ORTOPEDICA sa-mi iau pantofii ortopedici (medicali). A mers fratele meu cu masina lui pina la sediu. Mi-a fost foarte greu sa merg de la parcare pina la sediu......prin zapada sub care se afla gheata......fiindca imi aluneca cirja......dar fratele meu m-a tinut sa nu cad. Cind am venit acasa am vazut la televizor multe localitati inzapezite.....case sub zapada.......oameni batrini blocati in case......fara curent electric, fara mincare, fara medicamente. Atunci m-am gindit la rudele mele din Cogealac si Tari Verde. Am dat telefon la o verisoara si la o nepoata de verisoara.......numerele de telefon nu mai erau valabile. Am sunat la alta verisoara........aici a raspuns cineva care nu ma cunostea.......am ramas surprinsa. Dupa citeva minute a raspuns la telefon un barbat care s-a prezentat fiul verisoarei mele......si care mi-a spus ca mama lui a murit anul trecut in luna aprilie in urma unui atac de panica. M-am bilbiit......nu stiam ce sa mai zic. Mi-a parut nespus de rau fiindca nu m-am vazut cu aceasta verisoara de 30 de ani......la telefon am vorbit de 4-5 ori. A fost si o neintelegere creata de o situatie mai delicata......care ne-a distantat.......la un momentdat, sufleteste. Regret din tot sufletul ca acea neintelegere nu s-a clarificat fiind ea in viata. Sora ei si mama lor adica matusa mea au murit cu aceeasi neintelegere in sufletul lor.
                Cit suntem in viata trebuie sa ne descarcam sufletele si sa ne limpezim mintile pentru a nu ramine cu REGRETE.......cei care suntem inca in viata. 
              Sper ca SPIRITUL MARGARETEI stie mai bine ce a fost..........adica o neintelegere pornita de la niste vorbe aruncate in mod tendentios de o alta ruda apropiata.......iar sufletul ei nu a inteles diversiunea.
               LINISTE SI PACE VESNICA!
                                                                        VA URMA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu