Eu fiind nascuta in zodia RACULUI.......sunt foarte sensibila......atasata de familie.....si pot sa spun ca inca traiesc in trecut......detasindu-ma doar de acele experiente de viata......din punct de vedere sentimental.......care intrerupte sau rupte brusc......in tineretea mea......s-au "innodat" dupa zeci de ani......dar s-au rupt din nou.......fara a mai pricinui vreo suferinta.....si nici acea dorinta arzatoare de "revenire la persoana si locurile indragite". Pentru ca toata viata m-am confruntat cu trairile mele launtrice......extrem de greu de inteles......am consimtit sa ma las "prada" trairilor mele launtrice si pentru faptul ca nu puteam sa ma desprind de trecut......dar si pentru a ma cunoaste mai bine. Iubirile mele tainuite.....sau nu......erau nepamintene......pot spune ca era sa mor din iubire. Iubeam "iubirea" ci nu persoana......muream de dorul "iubirii" ci nu al persoanei.... aparent iubite......spun acum......dupa o analiza foarte profunda. Da.......acum imi inteleg mai bine starile, dorintele, simtamintele, afectele......fiindca am ajuns la acel punct.......de intelegere a sufletului meu. Este o problema personala......care nu ar trebui s-o fac cunoscuta si altora......dar o fac pentru fiica mea si pentru cei care se regasesc in persoana mea......in special cei nascuti in zodia rac. Racii sunt fiinte sensibile.....ei traiesc o "viata de vis"......nepaminteana......si vin cu o karma greu de dus. Si acum sa ma explic......avind in vedere trairile mele launtrice.
M-am casatorit in anul l980 cu o persoana......care s-a adeverit ca nu era ceea ce mi-am dorit......eu......sufleteste......dar atunci n-am sesizat defectele morale ale acestei persoane.....probabil.....era o atractie fizica......mai mult. Eu ziceam ca il iubeam pe acest om......dar de fapt iubeam "iubirea" ci nu persoana neaparat......fiindca dupa divort......adica dupa trei ani de la casatorie......mi-am dat seama ca acest om nu ma merita......deci constientizam......ca nu era ce mi-am dorit.......dar eu tot il iubeam.......oare ce iubeam la acest om?......de era sa mor din iubire?.....oare iubeam o himera?......o iubire dincolo de lumea reala?......de ce oare ma complaceam in "mizeria umana oferita de acest om? Acum imi raspund......iubeam "iubirea" intrerupta.....nefinalizata.......neconsumata......chiar daca constientizam ca acest om nu ma merita. Zeci de ani acest om mi-a facut rau......iar eu tot il iubeam. Zeci de ani nu am avut un dialog normal......desi avem o fiica impreuna. Douazeci de ani am avut sufletul mort......daca se poate spune asa. Am trait numai pentru fiica mea fiindca trebuia s-o cresc si sa-i asigur existenta. Prin rugaciuni si o terapie personala am atenuat intensitatea acelor trairi launtice......a acelei iubiri nepaminteane.......dincolo de lumea reala......numai si numai pentru acest om.
M-am casatorit in anul l980 cu o persoana......care s-a adeverit ca nu era ceea ce mi-am dorit......eu......sufleteste......dar atunci n-am sesizat defectele morale ale acestei persoane.....probabil.....era o atractie fizica......mai mult. Eu ziceam ca il iubeam pe acest om......dar de fapt iubeam "iubirea" ci nu persoana neaparat......fiindca dupa divort......adica dupa trei ani de la casatorie......mi-am dat seama ca acest om nu ma merita......deci constientizam......ca nu era ce mi-am dorit.......dar eu tot il iubeam.......oare ce iubeam la acest om?......de era sa mor din iubire?.....oare iubeam o himera?......o iubire dincolo de lumea reala?......de ce oare ma complaceam in "mizeria umana oferita de acest om? Acum imi raspund......iubeam "iubirea" intrerupta.....nefinalizata.......neconsumata......chiar daca constientizam ca acest om nu ma merita. Zeci de ani acest om mi-a facut rau......iar eu tot il iubeam. Zeci de ani nu am avut un dialog normal......desi avem o fiica impreuna. Douazeci de ani am avut sufletul mort......daca se poate spune asa. Am trait numai pentru fiica mea fiindca trebuia s-o cresc si sa-i asigur existenta. Prin rugaciuni si o terapie personala am atenuat intensitatea acelor trairi launtice......a acelei iubiri nepaminteane.......dincolo de lumea reala......numai si numai pentru acest om.
In februarie 2013.......tatal fiicei mele.......omul iubit de mine cu atita patima......desi nu merita......a suferit doua atacuri cerebrale. Fiica noastra fiind pusa in situatia de a avea grija de el.......am zis sa merg si eu la spital. A fost o parere de rau ca pentru un strain......ci nu ca pentru un om iubit cu atita patima. Dupa trei luni......cind a venit la recuperare.......am mers din nou la spital si am stat de vorba mai mult. Precizez ca in 30 ani de la divort nu ne-am vazut si nu ne-am vorbit......decit la Judecatorie sau la Tribunal. Am constatat ca moralmente nu s-a schimbat cu nimic......dar fizic.....da. La spital......o intilnire......dupa 30 ani.......nu au fost cuvinte de repros ci de iertare......in sinea mea. In acel moment am simtit o eliberare.......o descatusare de acea iubire nepaminteana.......ireala......pentru acest om.
Am incercat sa-mi explic acea iubire nepaminteana......neconsumata.....pentru acel om.....si numai pentru acel om.....care mi-a facut numai rau......si pe care eu il iubeam necontenit......o iubire ireala......Da.....era acea iubire neconsumata......intrerupta brusc de destin.......de soarta.......sau de oameni malefici.......dar.......era o iubire mistuitoare care a ramas treaza in launtrul sufletului meu zeci de ani......o iubire dincolo de real......de care m-am eliberat ca printr-un miracol in luna iunie 2013.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu