Traitile launtrice......o povara greu de dus 206

                       De ceva timp caut o explicatie bazata pe stiinta la putinele momente miraculoase traite de mine dealungul celor 63 de ani.......ani de suferinta fizica si sufleteasca. Cind ai parte de niste parinti cu o structura sufleteasca de oameni buni si iubitori......de o familie numeroasa dar unita......mai conteaza suferinta personala?. Familia te poate ajuta sau nu?......sa treci mai usor peste suferinta fizica cu care te-ai nascut......? In cazul meu.....NU. Parintii mei au incercat sa ma duca la cei mai buni doctori de la vremea aceea......adica acum 60 de ani.....dar incercarea lor a fost zadarnicita de tot felul de situatii ivite.....ba materiale, ba medicale, ba ghinioane care duceau la aminarea operatiei propriuzise. 

                        Asa a fost sa fie ca eu sa trag de aceea infirmitate fizica din nastere si acum......desi realmente aceasta infirmitate putea fi corectata si la acea vreme cind medicina nu era evoluata ca acum. 

                       Familia a incercat.....a insistat cit i s-a permis......sa se amestece in destinul meu. Se intelege clar ca in situatia mea......insasi DESTINUL meu si-a spus cuvintul. Suferinta mea fizica a inceput de la prima mea zi de nastere......suferinta care s-a manifestat nu numai fizic dar si psihic-sufleteste. Aceasta suferinta fizica si psihica a modelat.....in timp.....spiritul-sufletul meu. 

                  Cu cit suferinta era mai mare cu atit puterea mea de intelegere era mai profunda.......mai patrunzatoare. Imi pasa de suferinta mea dar si de suferinta semenilor mei......dar nu toti semenii cu care m-am intersectat eu in viata mi-au inteles suferinta mea fizica si sufleteasca. Multi au ris de defectul meu fizic......m-au umilit si batjocorit.......sporindu-mi suferinta.

                         Mult timp nu i-am inteles pe acesti oameni rai care-si bateau joc de mine......dar acum inteleg ca suferinta sufleteasca provocata de ei m-a ajutat sa evoluez spiritual si sa inteleg ca fiecare din noi are un destin dinainte stabilit, ca interventia DIVINA in urma rugaciunilor mele......la momente de ananghie mi-a redat insasi viata.....fiindca eram ca si moarta......eu traiam un fenomen de neexplicat de stiinta. Exista viata doar in trupul meu.....nu aveam trairi, emotii, ginduri, vointa......aveam senzatia de "suflet mort"......actionam ca un robot.....ghidat de o forta launtrica.

  VA URMA