Sarbatorile de iarna sunt pentru mine o mare bucurie.......in acelasi timp o purificare a sufletului si a trupuluii. Sarbatorile copilariei sunt unice...... nu le pot retrai...... in aceeasi intensitate in care le-am trait atunci......dar incerc.... sa-mi amintesc din trairile mele de atunci.
Iernile copilariei mele erau geroase......cu zapada abundenta. Era o mare bucurie sa iesim in curtea casei, pentru mine si fratele meu....... si sa ne batem cu bulgari de zapada......sa facem OM de ZAPADA......sa ne dam cu saniuta. Intram in casa cu minutele inghetate......pe care......tin minte ca le puneam pe soba de teracota pentru a le incalzi. Caldura aceea data de soba, in care ardeau lemne, imi scotea bujori in obrajori.......iar geamurile cu floricele de gheata.......prin care priveam la omul de zapada......ma faceau sa traiesc niste stari.....pe care nu le pot exprima in cuvintele prea sarace, acum, pentru a reda trairile de atunci.
In fiecare an, parintii mei taiau porc de IGNAT. Eu si fratele meu Florin eram prezenti la taierea porcului. O adevarata arta de a taia un porc, de a-l transa, de a pregati cirnatii, toba, caltabosii, slaninutele, jumerile, singeretele. Tata mai pregatea si pastrama de batal. De cind a murit tata din anul 1972 eu nu am mai mincat o pastrama asa buna ca cea pregatita de tata.
Iarna ieseam pe riul Olanesti, care era inghetat, si ne dam cu saniuta. Riul nu era amenajat ca acum cu faleza si cascade......dar era o sursa de bucurii pentru noi copiii, care locuiam la case, pe strada Ana Ipatescu. Riul Olanesti imparte orasul RmVilcea in doua. Strada Ana Ipatescu se intindea de la podul Vinerii Mari pina la podul peste care trece calea ferata. Din curtea casei noastre se iesea la riu.
In fiecare an isi facea aparitia MOS CRACIUN cu tolba lui plina de jucarii. In mintea noastra de copii, eu si fratele meu, chiar credeam ca vine mosul. Bucuria si emotiile de atunci...... nu m-au mai coplesit niciodata........ca atunci.
De CRACIUN.... se petrecea in familie cu o masa bogata in de toate.......cu cozonaci facuti de mama si multe pregatiri din porcul taiat de IGNAT. Tin minte ca mama si tata ne ducea la biserica Sfintul Gheorghe, unde ne IMPARTASEA preotul, dupa care veneam acasa si serveam masa de CRACIUN.
Acum la virsta de 60 ani traiesc alte emotii.......cele ale spiritualizarii......incerc sa-mi curat trupul si sufletul prin post si smerenie....sa alung din suflet tot balastrul lumesc acumulat......sa fac MILOSTENII, atit cit imi permite buzunarul meu, sa fiu mai buna si intelegatoare, sa nu-i judec pe semenii mei......si sa impartasesc din experienta mea de viata si altora.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu