In inima mea exista un loc...... pentru oamenii dragi....... dar si pentru acei oameni care in diferite etape ale vietii mele mi-au bucurat si chiar luminat viata. Este adevarat ca acestia sunt putini.....si din ce in ce.... mai putini in viata......fiindca moartea nu iarta pe nimeni. De aceea vreau sa le multumesc ca i-am intilnit si ca mi-au oferit o particica din sufletul lor si din timpul lor atit de pretios.
Imi aduc aminte cu placere de doua colege......una, colega de scoala......alta, colega de servici. Desi diferite ca personalitate si caracter.......pentru mine aceste colege au insemnat foarte mult. Am invatat...... in mod reciproc.......una de la alta. Ele au intrat in viata mea si eu in a lor, in momente diferite ale vietii......deci, toate trei, nu ne-am intilnit niciodata. Pe fiecare din ele le respect si le pretuiesc in aceeasi masura. Imi pare rau, ca de patru ani, nu mai stiu nimic de ele, fiindca s-au retras la tara.......fiecare acolo..... de unde proveneau familiile lor. Au copii mari, casatoriti, unii dintre ei. Astept ca Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa ne reintilnim..... inainte ca fiecare sa-si incheie "socotelile cu viata".
Am sa va spun cite ceva despre colega de scoala. O fiinta sensibila, cu mult bun simt, foarte timida, cu obiceiuri, si cu o educatie solida, venite din mediul rural. Facea parte dintr-o familie numeroasa, cu frati multi, cu diferente mari de virste intre ei. La scoala avea rezultate bune la invatatura, chiar daca ea statea la internat, departe de cei dragi. Foarte modesta, impaciuitoare si foarte studioasa, nu s-a remarcat cu ceva deosebit in timpul liceului. Nu-i placeau micile birfe care apareau,cind si cind, intre fetele de la internat. Nu era o eleva, fitoasa, precum erau altele. Eu intotdeauna m-am simtit bine in preajma ei.......fiindca avea un mod de a comunica, care te facea, sa-ti "calculezi" valoarea ta, in raport cu valoarea ei. Avea superioritatea ei morala, pe care putini au remarcat-o, in cei patru ani de liceu. Eu personal am sesizat la ea, capacitatea ei intelectuala......numai ca ea nu a iesit in fata......datorita timiditatii ei......dar si a felului ei de a fi. Dupa bacalaureat.....putini au dat la facultate......fiindca aveam locurile de munca asigurate prin repartitie.....fiind liceu de specialitate......pregatirea era de contabil-planificator. Printre cei care au dat la facultate si au luat examenul de admitere s-a numarat si colega mea de liceu care a luat la A.S.E. Patru ani cit a durat facultatea, nu am pastrat legatura cu colega de scoala. Dupa absolvirea examenului de licenta, colega, a fost repartizata la o intreprindere de transporturi din RmVilcea, ca economist. Ne-am reintilnit si ne-am reluat prietenia. La servici a avut o evolutie rapida in functii de raspundere. Colabora cu ingineri, soferi si alte categorii de salariati. A primit foarte repede locuinta in centrul orasului.....si-a mobilat apartamenul......salariul era bun in comparatie cu salariile altor salariati de la alte intreprinderi. Ne vizitam in timpul liber si ne povesteam despre intimplarile din cei patru ani in care nu am stiut una de alta. Ea mi-a povestit ca dupa ce a luat examenul la facultate a stat o perioada la fratele ei mai mare, care avea o functie buna, in ministerul muncii. Aici ea, ca sa o inlesneasca pe cumnata ei a incercat sa se ocupe de curatenie, gatit. Cumnata ei s-a simtit injosita in fata sotului...... si a cerut sotului ei..... adica fratele colegei, sa o duca la camin, fiindca acolo ii sta mai bine. Fratele ei, pentru a nu-si destrama familia a dus-o pe sora lui..... la caminul studentesc...... si a ajutat-o fara sa stie nevasta lui, atit de fitoasa. Pentru colega mea aceasta a fost o "lovitura".....care apoi a intarit-o sufleteste. La servici nu i-a fost foarte usor sa lupte cu mentalitatea, perimata, a oamenilor. A fost ocupata de activitatea ei zilnica de la servici, ani de zile, de aceea, nu-si gasea timp pentru o relatie cu un barbat. Aproape ca nu se gindea la casatorie. In timpul liber iesea in oras cu mine, mergea in vizita la surorile mai mari care locuiau in oras sau mergea la tara. Cind s-a gindit la casatorie..... a si aparut in viata ei..... un inginer despre care ea nu stia mai nimic. Acesta cam urgenta casatoria, si ea nu intelegea de ce. A invitat-o acasa la el pentru a-i arta locuinta lui. Aici el locuia cu fosta lui sotie si cu fetita lor, in camere separate. El ascunsese acest fapt. Fosta sotie a agresat-o pe colega mea, a dezbracat-o in pielea goala, si a scos-o afara din apartament. Gestul acesta a socat-o pe colega mea, in asa hal, incit aceasta a stat internata in spital la Bucuresti luni de zile. Dupa ce si-a revenit si a venit acasa la RmVilcea, aceasta femeie diabolica(fosta sotie a inginerului) a venit cu fetita ei la domiciliul colegei, pentru a-i da fetita, ca sa aiba grija de ea. Eram si eu de fata, cind a venit acea individa, cu un tupeu fantastic. Colega i-a explicat ca nu are nici o vina si nici un amestec in viata lor, ca doar o ceruse in casatorie, ca nu-i spusese ca a fost casatorit si ca are o fetita. Colega a asigurat-o ca nu va avea nici o relatie cu acest om. Boala colegei s-a reactivat, fiind nevoita sa se pensioneze. Ani de zile am asistat la drama colegei mele. Internari dese.....o izolare totala. Dupa ce si-a revenit s-a integrat in societate......si-a reluat serviciul......un post fara prea mare raspundere. Dupa citiva ani s-a casatorit cu un domn, si el tot inginer, care i-a inteles situatia. Colega s-a retras cu totul, in viata de familie. Salariul sotului i-a permis sa ramina acasa sa-si creasca copiii. Aveau gospodarie si la tara undeva in judetul Vilcea.
De la gestul urit al unei femei rele si absurde, destinul colegei mele, s-a schimbat total. Oricum ea este multumita ca si-a revenit ca sanatate, ca are doi copii sanatosi si cuminti. Fata ei s-a calugarit, baiatul i s-a casatorit, iar colega mea, acum, isi creste nepotii, cu multa dragoste.
Colega de servici, mai tinara decit mine, si ea o fata deosebita, cu care m-am inteles foarte bine, atit pe linie de servici cit si in afara servicului, a fost prietena mea cea mai buna la acel moment. Atit eu cit si ea aveam locuinte, primite de la intreprinderea unde lucram. Locuiam fara parinti, ne gospodaream singure, aveam timp de vizite si alte activitati in afara serviciului. Mergeam la spectacole, ieseam la cite "o terasa" unde stateam la taclale pe marginea celor lecturate. Colega avea sicul ei.....atragea cu vocea ei...... cu felul ei deosebit de a comenta orice. Avea puterea de a convinge oamenii.....fiindca vorbea frumos si elevat. Facea fata in orice situatie si in fata oricarui personaj cu pretentii. Era o companie placuta in ciuda defectului pe care-l avea la ochi (se uita sasiu). Ne intilneam foarte des pentru a comenta cartile citite. Interesant.....niciodata nu aveam aceleasi pareri....dar discutiile.....erau constructive. Dupa ce s-a casatorit, sotul i-a interzis sa mai tina legatura cu colegele sau prietenele. Un tip sub cultura ei.....asta spune totul. Nu prea se intelegea cu socrii. Casatoria a fost mentinuta de situatia financiara a colegei......dar si de existenta celor doi copii. Am reintilnit-o in urma cu 5 ani, intr-un magazin de mobila unde lucra. Revederea.....s-a lasat cu lacrimi de bucurie. Mi-a povestit ca are sotul bolnav, ca face dializa saptaminal, ca are doi baieti, ambi sportivi. Mi-a mai povestit ca a vrut sa-i doneze sotului un rinichi, dar la analize a iesit ca nu erau compatibili. Sotul ei nu a consimtit sa primeasca rinichi de copii. Intre timp s-a pensionat......boala sotului s-a agravat.....facea dializa zilnic. Nu stiu daca acest om mai traieste. Colega nu mai locuieste in oras.
Fiecare din noi avem un destin....... care ne modeleaza sau ne distruge. Nu prea inteleg de ce oamenii buni, care nu ar face rau nimanui niciodata, au parte de asemenea necazuri in viata, care le "curma" asteptarile, idealurile si le face viata un calvar. Sa aibe oare legatura cu pacatele parintilor, bunicilor, strabunicilor.....sau cu pacatele noastre din alte vieti?!.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu