duminică, 29 mai 2011

Trairile launtrice.......o povara greu de dus 66

                              
                      Prieteniile mele au fost sincere, pure, pina la 30 ani, cind eu m-am casatorit........dupa aceea din lipsa de timp......fiind luata si de valul vietii.....aceste prietenii s-au instrainat.....raminind valabile doar pentru momentul acela pina la 30 ani. Au urmat alte relatii de prietenie legate pe fel de fel de paterneriate sau chiar pe afinitati sau "vederi" comune in ceea ce priveste viata sau societatea la acea vreme. La un momentdat, cind fratele meu a hotarit sa nu mai ramina in tara, eu am avut ocazia sa cunosc prin fratele meu, citeva persoane care au facut cerere de emigrare la acea vreme. Fratele meu a fost chemat la militie la partid pentru a da explicatii cu privire la cererea de emigrare. Eu am fost cu el pentru a-l sustine, astfel in aceasta imprejurare am cunoscut pe sora unui baiat care vroia sa emigreze, cu care ulterior m-am imprietenit, si impreuna ne-am sustinut fratii. Fratele meu abia terminase liceul iar fratele ei deja era pictor avea o facultate terminata. Diferenta de virsta, de gindire, de pregatire m-a facut sa-i intreb ce alte criterii i-au determinat sa se imprieteneasca in afara de acela de a emigra? Fratele meu mi-a raspuns ca-i place cum gindeste pictorul iar pictorul mi-a raspuns ca-i place la fratele meu ca este pragmatic dar si putin smecher, trasaturi pe care el nu le poseda......dar in viata ai nevoie de ele.....deci fratele meu aplica in practica mult mai usor aceste "calitati". L-am cunoscut si eu pe pictor, un pic mai bine, pina a plecat din tara. Pe linga talentul lui innascut avea trairile lui, departe de viata reala, unde stia sa te transborde, cu o atita usurinta incit ziceai ca esti de cind lumea in acea irealitate a lui. Avea un fel al lui de a te manipula. Pe undeva ne asemanam. A vrut sa-i faca un portret Adelinei ( avea vreo 2 anisori) dar nu l-a terminat fiindca a plecat. El s-a stabilit in Franta iar fratele meu in Suedia. El nu a venit in tara niciodata de cind a plecat, adica din anul l983, iar fratele meu s-a repatriat in l995. Pictorul traieste in Franta din pictura. Nu s-a casatorit, nu are copii. A ramas tot un visator, un filozof, cu origini foarte interesante in ROMANIA.
               Am sa va povestesc cite ceva despre acesti doi frati. Mama lor avea un handicap......i-a conceput pe acesti copii, nefiind casatorita, cu barbati diferiti(din spusele doamnei din poveste). Aceasta femeie avea doua surori normale care s-au ocupat de cresterea si educarea acestor copii. Acesti copii nu s-au nascut cu handicapul mamei lor din contra au iesit doi copii talentati si inteligenti. Au facut liceul la Brasov si apoi facultatile la Bucuresti. Sora pictorului lucreaza de peste 30 ani intr-o institutie de marca din orasul nostru. Anul acesta iese la pensie la limita de virsta. Are doi baieti pe care i-a casatorit si le-a facut la amindoi o vila intr-o statiune din judetul Vilcea. Asa dupa cum v-am spus eu m-am imprietenit cu aceasta doamna prin intermediul fratelui meu. Eu nu am fost niciodata la domiciliul ei, dar am fost la servici la ea, foarte des, prin natura serviciului meu, deci colaboram pe linie de servici. Ne confesam una la alta, fiind femei singure si cu copii in intretinere. Ea fusese casatorita la Brasov cu un domn de alta etnie. Nu s-a inteles cu sotul care era afemeiat dar nici cu socrii care ii tocau banii lui fis-o. S-a despartit de sot, si-au impartit ce aveau de impartit bunuri.......dar si copiii. Ea a luat baiatul abia nascut iar el a luat copilul de citiva anisori. Fostul sot cinta intr-o formatie......mergea pe la diverse evenimente......si nu avea grija de copil......il lasa pe mina amantei sau la parintii lui. Copilul nesupravegheat a fost lovit la joaca de alt copil......si astfel si-a pierdut vederea la un ochi. Pentru copil acei ani petrecuti la taicasau au fost ani de calvar.......dupa care a fugit la mamasa. Prietena mea nu stia ca baiatul si-a pierdut vederea la un ochi. Cind a aflat s-a socat pur si simplu. La trimis pe copil la fratele ei in Franta, la Paris, unde locuia fratele ei. A facut mai multe investigatii......dar rezultatul nu a fost satisfacator. Baiatul picteaza si el.... doar cu un ochi....si sculpteaza. Prietena mea lucra in domeniul informaticii la banca......dupa revolutie a facut studii in domeniul finante banci.....avea 40 de ani si ceva......cind si-a terminat studiile. Vreau sa va spun ca dupa ce a plecat fratele ei din tara in l983 pe ea a ajutat-o un prieten al fratelui ei, si el tot pictor. Apoi s-a infiripat intre ei o relatie care a tinut aproape 2o de ani. Nu am stiut daca acesta a fost sau nu casatorit inainte, stiam doar ca are un copil. Prietena mea nu a vorbit prea mult despre acest individ. In urma cu vreo 8 ani a venit la mine acasa, darimata moral. Niciodata nu am vazut-o plingind ca atunci. Mi-a spus ca individul cu care a avut relatii timp de 20 ani s-a indragostit de o colega de a ei de servici, cu care mergeau la petreceri. Acesta a rupt legatura brusc..... si a amenintat-o....... ca daca se ia de noua lui amanta.....o face sa-si piarda serviciul......el stiind niste secrete..... pe care ea i le destainuise, fiindca avea incredere in el. Avea o teama de moarte ca isi pierde serviciul.......avind imprumut la banca. Se purta cu colega ei de servici......acum amanta concubinului ei...... cu manusi.....asa cum se zice. Toata viata ei a fost o luptatoare. Si-a ajutat fratele......apoi familia ei care era formata din doi copii, o mama bolnava si doua matusi. Facea naveta intre RmVilcea si o statiune balneara unde locuiau mama si cele doua matusi. Una din matusi avea un copil care locuia la Bucuresti si care era singurul barbat de incredere din familia lor din tara. Ca femeie singura, fiindca ea nu locuia cu concubinul ei, fiecare avind casa lui, cu doi copii, cu servici cu mare raspundere, cu o mama bolnava.......ea are realizari de invidiat. Timpul a trecut iar matusile si mama ei, adica mamicile ei, au inaintat in virsta, neputinta lor si-a spus cuvintul. La interval de citiva ani au decedat matusile ei apoi si mama ei. Era devastata, fiindca le-a iubit foarte mult. Pentru prima data s-a declarat invinsa.......de moartea mamelor ei. Imi expirase cardul in ianuarie 2011.......am mers la banca unde lucreaza ea, ca sa-mi iau noul card. Ne-am revazut cu multa placere.......surprinse fiind amindoua de cum aratam. Batrinetea si-a facut loc si pe chipul nostru. Apoi am mai vorbit la telefon. Ea este foarte ocupata si cu administrarea unei vile pe care o inchiriaza la diverse persoane care vin in statiune la tratament. Ea si-a asigurat batrinetea dar si copiilor ei le-a facut un viitor mai bun, inzastrindu-i cu o vila cu o cabana......un nimica tot......nu?

                   La viata mea am cunoscut oameni cu vieti palpitante, chiar spectaculoase, care pe unii i-a uzat, i-a inbatrinit inainte de vreme iar pe unii i-a intinerit. Este o arta sa stii cum sa-ti traiesti viata.......dar nu inteleg ce este cu karma fiecaruia, adica pacatele noastre din alte vieti, sau cu pacatele parintilor, ale neamului, care cad pe copii......fiindca nu toti traitorii pe acest pamint au parte de ele.

          VA URMA    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu