marți, 15 octombrie 2013

Trairile launtrice.......o povara greu de dus 182




                      Astazi 15 oct.2013 am avut cea mai mare dezamagire in sensul ca mi s-au confirmat banuielile mele de vreo 12 ani. Aceasta dezamagire ma face sa concluzionez ca atunci cind "singele se subtiaza" nu mai exista "nimic". Acum nu pot spune direct ce este in sufletul meu......doar atit ca-mi apar "ce este al meu". In ultimii 12 ani "acest al meu" este caracterizat negativ tocmai de "apropiatii mei". Remarcile sunt pline de ura si invidie.....si nu inteleg de ce......fiindca sunt numai intentii bune din partea noastra. Sentimentele  fata de acesti "apropiati" sunt foarte profunde......niciodata nu i-am dezamagi asa cum au fact-o ei. X a vazut in ei pe: tata, sora, fratele pe care nu-i are.......dar se vede si se simte ca s-a inselat. Pentru ca eu am fost mai "ranita sufleteste"......fiindca sunt mama si cunosc mai bine decit oricare......eu voi fi aceea care rupe "cordonul ombilical" care m-a tinut aproape ca pe o mama de acestia. 
                     Orice face si spune X pentru ei nu este bine.....ii tot gasesc nod in papura pentru a o denigra.......practic pentru a ride. Doamne Dumnezeule n-as fi crezut niciodata ca X este in disgratia "apropiatilor mei" de 12 ani.....si poate mai de mult......daca astazi nu s-ar fi rabufnit. Motivul......are o argumentatie subtire. DOAMNE AI GRIJA DE TOTI......ca in nimeni pe lumea asta nu mai poti conta. Totul a fost un teatru ieftin.......nimic din suflet.
                       Daca n-as fi plins.......si n-as fi scris pe blog......nu m-as fi linistit cit de cit. Trairile mele launtrice nici eu nu le inteleg.......fiindca intensitatea lor este asa de mare.....incit am crezut ca s-a terminat lumea cu totul.



         VA URMA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu