La virsta mea de 61 ani trebuie sa ma detasez de trecut........la viitor sa nu ma gindesc prea mult.....sa traiesc doar prezentul.......sa ma bucur de orice clipa......sa nu regret nimic din trecutul meu. Teoretic asa ar trebui......dar in launtrul meu se da o adevarata lupata intre ratiune, uitare si simtire.......stari, sentimente, trairi......greu de explicat. Vreau sa uit tot ce mi-a produs suferinta......persoane, locuri, neputinte de ordin fizic si sufletesc. Aceasta suferinta "izvorita" mai mult din interiorul meu decit din exterior m-a coplesit......nu-mi da ragaz un moment......ma tine "agatata" de trecutul meu atit de tumultos. Fiind o persoana foarte sensibila......ca structura sufleteasca......am avut nevoie mai tot timpul de intelegere, de blindete, de bunatatea oamenilor......dar nu a fost asa.......fiindca in realitatea de zi cu zi.......am avut parte de persoane autoritare, dure, false, rele si rau facatoare. Mediul in care am trait si mi-am cistigat existenta mi-a oferit numai aspecte negative......cu oameni ale caror comportamente, anormale in cele mai multe cazuri, mi-au produs teama, spaima, neincredere. Acest fapt a condus la un real dezastru in sufletul meu.......la un amestec de sentimente, stari, trairi......de nici eu nu stiam ce se intimpla in launtrul meu. Nu m-am lasat prada acestui amestec de trairi.......si am inceput sa constientizez orice era legat de mine si cei din jurul meu. Nu aveam informatiile necesare.....din psihologie, psihanaliza......dar simteam sau mai bine zis intuiam ce ar urma sa se intimple......si intr-un fel anume incercam sa-mi explic acele simtiri, trairi.....evitind astfel situatiile confuze....in care m-as fi expus. Acum cind am experienta mea de viata.......adica am propriele-mi trairi......dar si informatiile psihologice......necesare explicarii acestor trairi......port mai usor povara acestor emotii, trairi, sentimente.....negative.....pe care le "car" de zeci de ani in sufletul meu. Viata mea interioara este mult mai incurcata decit viata din exterior. Cu cit stiu mai multe....acum.....cu atit viata mea interioara este mai complicata.....cu framintari de tot felul.....cu regrete......si alte sentimente de vinovatie si reprosuri launtrice.
Datorita neputintei de a comunica......fiindca eram bilbiita.......traiam adevarate "iubiri" in taina. Aceste iubiri ale mele erau niste dorinte....o poleiala mentala.....adica......asa as fi vrut......dupa poleiala mea mentala sa fi fost persoana iubita. Realitatea m-a convins ca: "socoteala facuta in launtrul meu nu s-a potrivit cu socoteala extrem de riguroasa a realitatii". Am avut parte numai de dezamagiri......infringeri sufletesti.
Fac haz de necaz.....acum. Am sa va povestesc de iubirile mele in taina.......din diferite etape ale vietii mele. Primele mele iubiri in taina......din scoala generala, din liceu......au fost un amestec de sentimente......de admiratie fizica si pretuire mentala. Imi alegeam un baiat puternic fizic, cu tupeu, mai smecheras......si un baiat finut, inteliget, cu o gindire matura si interesanta, care intelegea din priviri si gesturi ce vroiam sa-i transmit. Acesti baieti erau: unul cel mai bun la carte si celalalt cel mai bun la "nebunii". Le-am urmatit evolutia in viata. Baietii buni la carte nu prea au avut noroc in viata. Au facut studii superioare, au avut functii bune.....fiecare a avut cite o inventie, inovatie.....dar nu si-au facut familii personale......unul a facut chiar puscarie......dupa care la putin timp de la eliberarea din penitenciar a murit.......iar celalalt a inebunit. Baietii slabi la carte.......s-au multumit doar cu un liceu.....ca studii.....au familii, copii, nepoti, sunt bine. Iubirile care au urmat.....cind eu eram salariata......au fost iubiri platonice.....tot asa un amestec de sentimente.....de apreciere a sufletului, a intelectului, a comportamentului, a caracterului. Aceste iubiri au fost doar in sufletul meu. Dorinte ascunse, nemarturisite niciodata......iubiri nefinalizate.....unele fiind chiar imposibile. Marea mea iubire a fost tatal Adelinei care chipurile era "pe sufletul meu"......avea si calitatile unui om bun dar si pe ale unui om rau......era si puternic fizic dar si vulnerabil, inteligent, razboinic.....imprevizibil.....o sensibilitate.....as spune chiar o timiditate....mascata de o duritate impusa. S-a jucat cu sufletul meu cum a vrut.......pina la un punct. Iubirea mea pentru el......mi-a devastat sufletul. Am crezut ca mor din iubire. 2o de ani am suferit din iubire.......SUFERINTA, CHIN, DURERE. Vorbesc la trecut......fiindca acum iubirea pentru el nu mai este atit de VIE. Mi-a facut rau tot timpul.....dar eu pentru el nu am avut niciodata SENTIMENTUL DE URA. Am inteles NEPUTINTA LUI DE A IUBI......dar......SI NEPUTINTA MEA DE A MAI IUBI PE ALTCINEVA..... IN AFARA DE DUMNEZEU.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu