Am ajuns la varsta de 60 ani si tot n-am reusit sa ma cunosc in deajuns. Ramin uimita uneori de manifestarile mele pe care pur si simplu nu le mai pot tine sub control. Nu sunt manifestari violente fata de cei din jur dar destul de agresive din punct de vedere al trairilor mele. O data cu iesirea mea la pensie adica din aprilie 2oo1 au inceput regretele care sunt sentimente negative, care-mi fac rau, imi dau senzatia de neimplinire. De cind ma stiu eu in sufletul meu existau framintari permanente,greu de suportat si de mascat. In orice situatie sau stare m-as afla in sufletul meu se da o adevarata lupta care de multe ori imi distrage atentia de la ceea ce fac, devenind pentru citeva secunde absenta. Trairile mele intense mi-au complicat de multe ori viata. Pentru a ma cunoaste mai bine am citit mai multe lucrari de "Cunoasterea de sine",lucrari de psihologie, romane de factura psihologica. Am incercat sa fiu mai intii sincera cu mine insumi si apoi cu ceilalti. De asemenea am incercat sa elimin pe cit se poate gindurile negative. In fiecare zi imi faceam un bilant al greselilor, dar incercam sa si elimin acel ecou distructiv al cuvintelor veninoase pe care mi le adresau cei din jurul meu. Eu nu aratam ca ma afectau cuvintele lor veninoase, dar in sufletul meu suferam asa de mult incit ma demoralizau. Aceste stari ma trageau in jos. Am continuat sa ma "studiez" pe mine citind foarte mult. Am citit BIBLIA, dar la tinerete nu am inteles tilcul Cuvintului Lui Dumnezeu. Eram cum s-ar zice "cu ochii pe mine" adica pe trairile mele launtrice. Cu timpul, datorita necazurilor petrecute, ale suferintelor fizice si psihice, am capatat ceva intelepciune, dar si constiinta a inceput sa-mi functioneze altfel. Nu intotdeana este bine sa-ti asculti sufletul cind te indeamna catre persoane sau catre actiuni care ti-ar aduce suferinta. De aceea acum incerc sa alung din sufletul meu tot ce-mi face rau pentru ca trairile mele sufletesti foarte intense sa nu-mi mai dea manifestari incotrolabile fata de mine insumi. Cum sa fac? Este foarte greu sa alungi din suflet durerea neinplinirii, dar si durerea ca unii semeni ma percep altfel decit sunt. Ma rog la Bunul Dumnezeu sa ma ajute sa uit trecutul si sa-mi dea puterea de a-i ierta pe cei care mi-au facut rau si sa nu mai tin cont de parerile lor false despre mine.
VA URMA...
2 comentarii:
peste orice se poate trece. si mai ales peste vorbele oamenilor. nimic nu trebuie pus la suflet. ceea ce conteaza este ca fiecare om, in sufletul sau, sa fie convins de propriile-i calitati. si sa aiba credinta binelui pe care el il poate face semenilor sai. chiar daca ei nu-i recunosc meritele. a trai tinand cont de ceea ce zic altii despre tine nu-i o cale deloc buna. a da la o parte tot ce-i rau in jur, fara sa tii cont de vorbe inveninate sau de privirile pline de invidie - iata calea de urmat.
Buna ziua Dle Gheorghe,
Va multumesc pentru sfat.Se poate trece peste tot raul pricinuit sufletului meu cu conditia sa locuiesc in alt mediu macar o perioada pentru a uita cit de cit. Trairile mele intense sunt reactivate fara voia mea de vorbele oamenilor rai aceeasi de zeci de ani.
Trimiteți un comentariu