Atunci cind esti tinar nu intotdeauna te gindesti la repercursiuni.....si faci ce iti dicteaza inima sau o faci din ambitie sau pur si simplu vrei sa demonstrezi ceva....cuiva. Asa s\a intimplat cu mine. Acum privind inapoi spun ca am gresit. Concluzia: atunci cind te cunosti foarte bine si iti cunosti valoarea nu trebuie sa demonstrezi dusmanilor nimic.......mergi inainte, nu te lasi intimidat de rautatile lor, vorbele lor veninoase, parerile lor false despre tine,acuzatiile lor nedrepte etc. Totul trebuie facut gindit daca-ti cunosti interesul. Daca nu patesti ca mine adica suferi toata viata fara rost. O data suferinta sufleteasca instalata nu o mai poti inlatura fiindca faci comparatie intre ce ti-ai propus sa faci in viata si ce a iesit. Si daca esti o persoana perfectionista.....chiar suferi. Nu trebuie sa ai incredere in toti oamenii pe care ii intilnesti. Seducatorii "verbali"nu au ce cauta in preajma persoanelor sensibile. Sfatul meu pentru cei care-mi citesc blogul si sunt tineri este : sa nu puna suflet sau mai bine zis sa nu investeasca afeciv in nimic fiindca nu se merita. Iubirea si dragostea sa se faca pina la un punct. Adica sa nu dai numai tu......sa mai si primesti. Dupa mine o data se iubeste in viata cu adevarat in rest sunt conveniente. Depinde pe cine iubesti? Pe cel ales de tine sau pe cel care-ti este in destin sau in soarta. Aici este mult de discutat fiindca intervin fortele nevazute, incontrolabile de noi pamintenii. Eu am simtit pe pielea mea interventia unor forte necunoscute care ne departau pe mine si pe fostul sot impotriva dorintei noastre de a fi impreuna. Orice am fi facut sa ne apropiem era zadarnic. Incercarile noastre de a fi o familie totusi, dupa ce ne-am divortat, au fost si ele zadarnice, desi amindoi ne-am dorit aceasta impacare. Ne hartuiam reciproc pentru a ne arata care suntem mai tari. De la despartire timp de 25 ani eu am suferit din iubire. Am crezut ca mor din iubire. La un momendat nu mai traiam pentru mine ci pentru fiica mea, sufletul meu fiind mort. Dumnezeu a vrut ca acest copil sa ne tina legati toata viata. Vreau sa va spun ca fostul sot a vazut-o pe fiica lui la 10 ani la 13 ani si la 19 ani. La l9 ani Adelina ...ca despre ea este vorba........a mers pentru prima data la domiciliul tatalui ei, cu voia lui, bineinteles. Au fost emotii din ambele parti. Vorbea doar chemarea singelui dar in rest erau ca doi straini. In anul 2ooo fostul sot a fost numit vice-primar si a primit-o mai des acasa la el. Tatal ei nu era de acord cu alegerile pe care le facea fata, in general, dar nici nu o ajuta sa inteleaga ceea ce dorea si el. Nu a fost de acord sa faca facultatea de Finante contabilitate si mai ales la Universitatea din RmVilcea dar nici nu a sustinut-o financiar pentru a face o facultate de stat in centre universitare cunoscute. Asa ca Adelina este tot timpul in "En garde" cu taicasau. Ea nu vrea sa se duca la tara nici macar in vizita fiindca spune ea "ma cert cu tata ori de cite ori ma duc la el". Nu-mi spune, Adelina, dar eu banuiesc ca cearta vine de la reprosuri. Ei seamana foarte bine la fire, caracter, si nu se inteleg deloc. Poate cu timpul.....zic eu. Fostul sot nu s-a casatorit dupa despartirea de mine. Traieste singur, se gospodareste, singur. El are 67 ani, a imbatrinit si el, se intelege, au trecut anii. Si acum se ocupa cu politica. Este PSD-ist infocat si consilier la Primarie.
Sa va povestesc si depre a doua casatorie a mea. Jignindu-ma mereu fostul sot, ca de examplu: "te-ai despartit de mine, sa vezi ca nu te mai ia nimeni" sau "te duci la Casa de pensii sa cunosti un bostorog de pensionar care sa te ia de nevasta" sau " te duci la Nevazatori - sa te ia de nevasta unul care nu te vede cum arati", m-a facut sa ma casatoresc pentru a-i dovedi ca si pe mine ma ia altul. S-a si ivit prilejul. O fosta colega de scoala s-a oferit sa-mi faca cunostinta cu un profesor, si mi-a facut. Eu m-am bazat pe ce mi-a spus ea despre acest domn, iar eu nu m-am mai interesat. M-am intilnit de citeva ori cu domnul acesta si am si fixat casatoria. Era de familie buna. Mama lui mi-a fost mie invatatoare. Asta a fost o garantie pentru mine. Motivele pentru care am hotarit sa ma casatoresc au fost: jignirile fostului sot dupa cum v-am spus dar si betiile fratelui. Domnul din povestea mea avea apartamentul lui in alt cartier al orasului. Fara sa gindesc prea mult am incheiat casatoria civila si m-am mutat la viitorul sot. O chestie hazlie. Cind am mers la ofiterul starii civile a mers doar mama mea si sora lui. Doamna Sisi, sora lui, a crezut ca viitoarea sotie a fratelui ei este mama. Atunci am realizat eu ca Puiu Marinescu este mai in virsta decit mine. Asa era, Puiu avea 50 ani, fiind mult mai in virsta decit mine. Am facut o petrecere cu fast fiindca au venit rude si preieteni de elita ai lui Puiu . Daca pina la casatorie nu am observat ciudateniile lui Puiu Marinescu pe zi ce trecea imi dadeam seama ca stau linga un om foarte ciudat cu precupari intelectuale iesite din comun. Mi-am dat seama ca Puiu Marinescu nu-mi poate fi decit un prieten foarte bun. El a inteles asta de la inceput fiindca eu tot timpul vorbeam de fostul sot dar i-a convenit situatia fiindca avea nevoie de cineva pentru a nu sta singur. Am discutat pe marginea casatoriei noastre pripite si am convenit sa ramina o casatorie de convenienta, el oferindu-se ca protector al meu si al fetitei mele. Deci imparteam toate cheltuielile comune. Eu locuiam cu fata in sufragerie iar el in dormitor, bucataria, fiind comuna. Era un om bun si foarte intelegator cu mine si familia mea. Le respecta foarte mult pe mama si matusa mea. O iubea in felul lui pe Adelina care avea atunci doi ani. Mi-a permis sa am grija de mama mea la el in apartament pe perioada cit a fost bolnava. Nu-l agrea pe fratele meu fiindca facea scandal la usa lui venind sa ceara bani de la mama. Am locuit impreuna 13 ani.. Puiu Marinescu a murit in 1996. Dumnezeu sa-l odihneasca ca a fost un OM foarte bun cu mine si familia mea. S-a mai incheiat un capitol din viata mea. Acesti 13 ani au fost chinuitori pentru mine, sufleteste mai ales. Imi faceam procese de constiinta ca mi-am inselat IUBIREA. Deci gindul meu era tot la primul sot. Nu stiu daca iubeam o himera sau chiar il iubeam pe el asa cum era bun si rau, dragastos si uricios, viclean etc.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu