Dupa pensionare au urmat alte necazuri. Am avut senzatia ca ma prabusesc .....fizic, psihic. Nu ma mai puteam deplasa.....nu mai puteam face fata la cheltuieli. Fata era studenta la o facultate particulara.......pensia era mica. Am analizat situatia si am hotarit sa fac mai intii operatie pentru a nu mai avea dureri dar si pentru a ma deplasa cit de cit. In RmValcea nu se faceau operatii de coxartroza. Ca intotdeauna m-a ajutat intuitia. Gindul mi s-a dus la senatorul de Valcea de atunci Matei Vintila. Am mers, cum am putut, in audienta la dinsul. I-am explicat situatia. Dinsul fiind un Om bun s-a impresionat de cele expuse de mine si a spus ca ma ajuta. Raspunsul cu toate detaliile a zis ca mi-l da in presa Valceana. Am urmarit presa vilceana timp de doua saptamini. In Vocea Valcii a aparut un articol amplu cu toate detaliile. Actualul senator de Valcea Laurentiu Coca ......care atunci era consilierul Dlui senator Matei Vintila mi-a dat telefon si mi-a spus ca pe data de 27 noiembrie 2002 voi pleca cu o salvare cu doctor care ma va duce la Spitalul de urgenta Floreasca unde la ora 8 ma va astepta ministra sanatatii de atunci Daniele Bartos. Imprealabil, Dl Senator Matei Vintila, vorbise cu ministra. Dl Consilier al dlui senator mi-a dat un milion cinci sute de mii lei pentru cheltuieli marunte la spital. Pe 27 noiembrie 2002 la ora 4 am plecat cu salvarea. Am ajuns cu bine. Doctora care m-a insotit de la Valcea a mers cu mine in cabinetul ministrei de la spitalul Floreasca unde ea functiona si ca medic. Aceasta intradevar stia despre mine totul de la senatorul Matei Vintila. L-a chemat pe prof.doctor Popescu Gheorghe pe care l-a rugat sa ma opereze, spunindu-i ca sunt un caz social.......Doctorul nu a refuzat-o pe ministra. A chemat o infrrmiera careia i-a zis sa ma duca in rezerva din sectia lui. De actele de internare s-a ocupat doctorita care m-a insotit de la RmValcea. Rezerva avea 4 paturi care erau ocupate. Urma sa plece o pacienta. Am asteptat citeva ore pina a plecat pacienta. Au si venit niste asistente care mi-au recoltat singe. De a doua zi au inceput investigatiile. La vizita mare unde era o comisie cu mai multi doctori si asistente, doctorul Popescu Gheorghe, in a carui rezerva eram, s-a facut ca nu stie despre ce este vorba si tipind la mine mi-a zis "de unde ai aterizat tu? Veniti asa ca neobrazatii in salon fara sa spuneti cine sunteti si fara sa stati de vorba cu mine imprealabil" Eu nu am zis nimic. Probabil se astepta ca eu sa vorbesc de ministra si senator.... ca apoi dinsul sa le arate celor din comisie ca politicul se amesteca in actul medical. Dupa ce a plecat comisia de doctori eu am inceput sa pling. O doamna operata tot de coxartroza a zis sa ma linistesc ca angrenajul este pornit......ca altfel ar trebui sa pletesc proteza....si apoi onorariul la doctori ......care este foarte mare. Am inteles dar totusi m-am dus la doctorul Popescu si i-am explicat situatia. I-am aratat si articolul din ziarul local. M-a intrebat daca la noi in localitate se fac astfel de operatii . I-am spus ca nu..... si i-am mai spus ca eu am doar un milion cinci sute de mii lei la mine ca nu am bani pentru proteza si nici pentru onorarii. Dinsul a spus ca ma opereaza dar sa vorbesc si cu ceilalti adica cu anestezistul si cu cei din echipa. Eu nu am mai vorbit fiindca nu aveam bani la mine. Senatorul mi-a zis sa nu-mi fac probleme fiindca nu ma va costa nimic. L-am crezut dar realitatea a fost alta. A inceput umilinta. Doctorul nu putea sa-si formeze echipa fiindca acestia vroiau bani ......si uite asa se amina operatia. I-am spus doctorului la una din vizite ca daca nu se poate altfel eu plec acasa. Atunci doctorul avind in vedere ce a vorbit cu ministra mi-a zis "uite miine te operez". Asa a fost. Anestezista era rezidenta, mina a doua era un doctor tinar iar mina a treia era un rezident. Anestezia a fost de la briu in jos deci am auzit tot ce vorbeau cei din echipa......si nu vorbeau cu perdea deloc. Mina intii adica prof. doctor Popescu Gheorghe dupa ce a taiat a vazut altceva decit in radiografii. Deci proteza nu se potrivea. A recurs la o inginerie anume pentru fixarea protezei. Timpul folosit depasise timpul calculat de anestezist dar si de profesor. Astfel a inceput o puternica hemoragie care l-a facut pe doctor sa ia o decizie importanta. Nu va mai povestesc ce le-a facut la cei din echipa.....fiindca fusese improscat cu singe. Dupa ce a terminat de fixat proteza a iesit din sala de operatie. Cei care au ramas au inceput birfa. Unul din doctori a zis "unul cu malaiul si altii cu munca"adica a vrut sa spuna ca profesorul a luat bani de la mine si ca lor nu le-a dat sau nu le-am dat eu. Anesteziata a zis " sa aibe in vedere pacienta ca Anestezia tine ortopedia" Eu in tot acest timp simteam cum imi coseau... taietura... sau cum se zice in termeni medicali. M-au dus in reanimare. Doctorul intrase in panica fiindca eu pierdusem mult singe dar simtisem si ultima parte a operatiei...... deci imi era rau. La reanimare mi s-au facut multe calmante, mi s-a tinut inima sub control. A dat Dumnezeu ........si mi-am revenit. Am fost trecuta in rezerva. Aici fiind imobilizata si neavind insotitor a inceput greul, umilinta. Infirmiera venea numai daca ii dadeai bani. Rezidentii care ma pansau vroiau bani adica aveau un fel de a se adresa..... care-mi dadeau a intelege ce vor. O doctorita rezidenta mi-a zis "de ce nu aveti insotitor?findca mirositi foarte tare a urina. Asta a fost la o vizita. Atunci profesorul i-a spus"de ce ai facut draga medicina? nu stiai ca medicina pute! Anestezista venea si ea dupa bani. I-am dat cinci sute mii lei. Restul banilor adica un milion de lei i-am folosit pentru a-mi cumpara apa plata si sa platesc infirmierele care imi aduceau plosca. Profesorul m-a inteles si m-a operat fara bani dar colaboratorii dinsului m-au dezamagit. Concluzia: la spital sa te duci cu plasa de bani. Nu exista omenie. Adica sa primeasca cit ii da pacientul si sa nu pretinda sume mari pe care pacientul de rind nu le are si astfel moare cu zile. Doctorii nu accepta amestecul politicului in actul medical. Practic parlamentarii, alesii poporului, nu-i pot ajuta pe oameni fiindca in majoritate doctorii opereaza pe bani multi. Nu mai vorbesc de conditiile din spital.....dintr-un spital de urgenta din capitala nu din provincie. Pe aceasta cale le multumesc din suflet: Dlui senator Matei Vintila, Dnei ministru Daniela Bartos, si nu in ultimul rind Dlui prof.doctor Popescu Gheorghe care m-a operat fara spaga.... chiar daca.....colaboratorii, invataceii dinsului au susotit. Asta este viata......o lupta permanenta altfel pieri.
VA URMA
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu