In acest episod am sa vorbesc putin despre firea mea, personalitatea mea, si apoi am sa continui sa povestesc despre casatoriile mele. Sunt o persoana care nu pot refuza, asa direct, cum o fac altii, uneori nu pot refuza deloc. Nu pot da replici, pe loc, celor care ma jignesc, nu fac ironii jignitoare, nu sunt risipitoare de sentimente, pentru a-i amagi pe oameni. Tot timpul am avut o timiditate, pe care am ascuns-o cit am putut. Intotdeauna m-am situat pe doua extreme: intr-o extrema exista: vulnerabilitatea, trairile profunde, emotiile distructive, atasamentul exagerat fata de o singura persoana, framintarile permanente, care nu-mi dau pace, temerile, spaimele, frica de moarte, acel ecou creat de cuvintele veninoase, acuzele nedrepte ale semenilor mei, ale persoanelor dragi mie. Aceasta extrema este bine parata de extrema in care exista: fermitatea, tenacitatea, seriozitatea, lupta pentru a ajunge la ideal, capacitatea de a fi lider de opinii, capacitatea de a crea si de a fi inventiv, exigenta in toate, fructificarea imaginatiei debordante, curajul, selectia etc. Deci in fiinta mea sunt doua fiinte: una slaba si alta puternica. In momentul de fata fiinta slaba a luat-o inaintea fiintei puternice. Inteleg sunt un om hirsit de viata si nu mai am taria sau puterea de a masca slabiciunea mea sufleteasca. Am facut o spovedanie ampla la o manastire, am folosit terapia prin scris, ma rog la Bunul Dumnezeu. Rezultatul este : suferinta sufleteasca este ameliorata dupa care se reactiveaza.
Oscilatia fostului sot de la omul bun la omul rau m-a facut sa-mi pun intrebari. Au urmat raspunsurile la intrebarile mele date chiar de faptele fostului sot. Intr-o zi m-a trimis la RmValcea pentru a rezolva citeva probleme. Cind m-am intors, in aceasi zi, am gasit usile incuiate, cu alte yale. Am mers la o sora de a lui care locuia in aceasi localitate, aceasta fara explicatii prea multe, a sarit sa ma bata. Am mers la Consiliul Popular unde el era vice-presedinte. Foarte relaxat si indiferent mi-a spus ca a dat divort de mine si ca lucrurile personale le voi lua cu executorul. Am ramas uluita citeva minute. Nu mai intelegeam nimic. Eu lucram la Cooperativa de consum din localitate....contabila. Am incercat sa stau in gazda la cineva dar persoana s-a razgindit fiindca mi-a spus ca ii este frica de vice....Am inteles.....si am inceput sa fac naveta. Cind am primit citatia de divort, imi amintesc, parca era ieri, am plins din suflet, simteam ca se rupe ceva din suflet. Am plins vreo 5 ore asa cu off...si durere... dupa care m-am mobilizat... si am jurat ca am sa fac totul pentru a afla care este motivul adevarat pentru care fostul sot a dat divort de mine.....si ca o sa ma mut la RMValcea cu serviciul. Am luptat cu un activist de partid mai intii si apoi cu un partid intreg. Motivele de divort invocate erau dure, neadevarate. Pe unde mergeam eram terfelita, mi se spunea de catre activistul de partid pe zona.... "sa nu indraznesc sa critic un activist de partid, sa-i stric imaginea, fiindca eu sunt de vina ca nu m-am adaptat sa traiesc la tara.....si apoi nu te uiti la Dta ca nu faci de "omul nostru". Precizez ca: el a regizat tot acest scenariu de a ma trimite la RmValcea.....si apoi sa nu ma mai primeasca acasa.....fiindca eu cu o seara in urma ii spusesem ca sunt insarcinata. Era sustinut in tot planul lui de surori. Zi de zi era cite o problema creata de fostul sot care pur si simplu vroia sa-mi incerce rezistenta psihica. Dupa patru luni de judecata am primit hotarirea de divort: desfacerea casatoriei din vina mea. Eu eram gtavida in luna a opta. Deci s-a desfacut casatoria inainte de a naste.....dar nasterea s-a produs in perioada legala de recurs. Vreau sa va spun ca nu a fost urmata procedura normala in desfacerea casatoriei. Am decis sa fac recurs la hotarirea data de Judecatoria RmValcea dar nu inainte de a merge in audienta la Ministrul Justitei Mircea Lepadatescu. Am intrat la ministru fara programare, am lasat un memoriu, dar am explicat si verbal. A doua zi s-a deplasat cineva de la minister la Judecatoria RmValcea care a verificat dosarul. Am depus si eu actele pentru recurs. Astfel divortul lui a devenit divortul meu adica dosarul lui s-a dat spre rejudecare. La prima infatisare avocatul meu a prezentat certificatul de nastere al fetitei noastre. Fostul sot a ramas stupefiat. Casatoria nu s-a desfacut iar fata am inregistrat-o asa cum era normal pe numele tatalui ei. Procesul de divort a durat 3 ani. Alta lupta, cea mai grea, pentru paternitatea fiicei.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu