Dupa ce m-am despartit de primul sot m-am transferat cu serviciul in RmValcea. Am lucrat doi ani dupa care m-am inbolnavit. Am stat doua luni internata. Intreprinderea unde lucram a refuzat sa-mi plateasca concediul medical. Atunci eu am facut un memoriu pe care l-am inminat personal Dnei Elena Ceausescu la Olanesti cind dinsa se deplasa pe picioare la izvorul 24 din Olanesti. Erau securisti civili care o insoteau. Au incercat sa ma opreasca dar dinsa le-a facut semn sa ma lase sa trec pentru a vorbi cu mine. I-am dat memoriul fara un alt comentariu. Mi-a spus sa am incredere in dinsa ca ma va ajuta orice ar fi. La o luna de zile am primit invitatie telefonica sa ma prezint la Prima Secretara. Nu m-am dezmeticit bine ca a ciocanit cineva la usa mea si mi-a zis sa ma inbrac ca ma insoteste la Prima Secretara. Aceasta mi-a vorbit foarte frumos, m-a invitat sa iau loc si mi-a zis "ca de miine veti lucra contabila la Liceul X ". M-am bucurat foarte tare fiindca liceul era la 2oo metri de unde locuiam. A doua zi m-am prezentat la liceu cu emotii bineinteles. Conducerea m-a prezentat la seful contabil iar acesta mi-a aratat biroul unde o sa lucrez. In zilele urmatoare au inceput ostilitatile din partea unora care fusesera "miscati" o data cu venirea mea. Ma priveau de sus si ma sfidau. La o saptamina am fost chemata in cabinetul directorului de catre securistul care raspundea de invatamint. Pe acesta il cunosteam fiindca era sotul unei rude foarte indepartate. Nici nu s-a facut ca ma cunoaste dar cu putin subinteles mi-a atras atentia sa nu-i fac probleme.... .. fiindca deja fusesem reclamata ca am un frate fugit. I-am explicat cum stau lucrurile cu fratele si cum am ajuns eu la liceu. A miscat din cap si mi-a zis in parabole ca a fost dezinformat. Oricum m-a avertizat sa fiu atenta cu cine vorbesc si ce vorbesc. De atunci nu am mai avut de a face cu securistul dar am avut de a face mereu cu praduitori care daca au vazut ca nu au reusit nimic cu securistul imi bagau cotite ori unde puteau. A trebuit sa ma tin tare din toate punctele de vedere adica profesional, moral, discretional. Eram casatorita cu profesorul Puiu Marinescu in acea perioada. Nimeni nu stia problema cu primul sot, si nici de memoriul adresat dnei Elena Ceausescu. Directorul a primit doar dispozitie de la Prima Secretara sa ma primeasca in institutie pe postul care era vacant. Cei din personalul TESA credau ca sunt "o piloasa" fiind nevasta prof. Puiu Marinescu. Apoi oamenii s-au convins ce fel de om sunt si m-au lasat din vizorul lor. Dupa ce m-am despartit de Puiu Marinescu au inceput cu birfele, cu reclamatiile, cu sicanele. Fiecare avea sa aduca pe cineva. Administratorul vroia sa-si aduca nevasta. Seful contabil vroia sa scape de mine...... dar s-a imbolnavit el......si s-a pensionat. Puteam sa trec eu sef contabil dar mi-ar fi fost greu fiindca fata mea era mica si nu puteam sa stau toata ziua la liceu, astfel ca am refuzat. Am ramas sa fac salariile si alte atributii. Am constatat si eu ca in liceu lucrau numai persoane cu relatii, adica angajarile se faceau cu "recomandare serioasa", ma intelegeti ce vreau sa spun. Eu care nu aveam pile trebuia sa ma mentin prin munca,seriozitate, o perfectionare continua pentru a nu ma "pacali sau santaja" profesional, sefii. Zic eu ca am rezistat onorabil pina la pensionare. Noul sef contabil era un tip ok dar prea servil conducerilor. Directorii care s-au perindat de-a lungul timpului cit am lucrat impreuna cu seful contabil au cam profitat de bunatatea acestuia. In timp, s-a smecherit seful contabil, si a inchis ochii la abuzurile directorilor, dar nu degeaba, fiindca si acestia ii faceau alte hatiruri. Dovada este ca baiatul sefului contabil lucreaza ca economist in cadrul liceului. Este corect ce se spune ca statul a fost o vaca de muls. Au muls statul cei curajosi si care au avut cum se spune "piinea si cutitul in mina". Controalele de orice natura ar fi fost ieseau bine chiar daca.....nu era bine. Asta este. Era un adevarat lant al furtisagurilor cu acte. Cunosc foarte multe din didisupturilre institutiei..... pina cind m-am pensionat..... dar nu are rost sa vorbesc fiindca nu vreau sa-mi rascolesc trairile interioare provocate, atunci, de cei care au vrut sa se foloseasca de mine.... pentru ca stiau.... ca nu am pe "nimeni in spate"..... cum se zice in popor.
Si acum sa va povestesc de necazurile pe care mi le-a facut primul sot in liceu. Nu-mi achita lunar pensia alimentara a fetitei. Eu l-am dat in judecata pentru abandon familiar. Era cit pe ce sa faca puscarie pentru neplata pensiei alimentare, din rea credinta, dar am renuntat eu la plingerea formulata in acest sens, la insistenta sefului de post care facuse dosarul si-l inaintase Militiei RmVilcea iar cei de aici il inaintasera Judecatoriei Valcea. El m-a dat in judecata pentru calomnie. Ii scrisesem niste carti postale unde ma exprimasem mai dur. A invocat ca ii stric imaginea fiind director intr-o intreprindere. In completul de judecata era un judecator care era ruda cu el. Printr-o relatie de a fratelui meu am cerut ca dosarul sa fie judecat de alta instanta... care... a inclinat balanta spre mine. Ca sa se razbune fostul sot a venit la liceul unde lucram pentru a ma reclama. El a fost elevul liceului si se cunostea cu directorul adjunct cu care a fost coleg de liceu. Directorul liceului nu stia nimic de faptul ca eu am o fetita din prima casatorie, ca ma hartuieste primul sot, cu reclamatii etc. Ce ma reclamase primul sot de fapt? ca eu vreau sa dau fetita spre adoptie. Situatia era alta. V-am povestit.... ca eu aveam un frate stabilit in Suedia. Ideea era de a pleca cu fata in Suedia pentru trei luni de zile. Ma rog......directorul s-a lamurit sau nu s-a lamurit atunci, dar eu cind am auzit ca fostul sot este in cabinetul directorului, m-am dus in cabinet peste el si l-am plesnit peste fata. A fugit din cabinet fara sa-l mai astepte pe director.
A venit revolutia. Schimbari mari in conducerea liceului. Au fost dati la o parte politrucii si au venit la cirma cei mai populari directori. Situatiile erau mai relaxate cu acesti directori dar nu a durat mult. Am vazut un razboi rece intre profesori. Am aflat care erau turnatorii la securitate. Asistam la o alta organizare. Usor, usor s-au asezat lucrurile adica o aceeasi Marie cu alta palarie. Au inceput nebuniile cu indexarile la salarii aproape lunar. Noi lucram manual nu aveam calculatoare. Stiti doar, noul, este mai greu acceptat. Era vorba si de reducerile de personal. Era prea mult dintr-o data. Schimbarile si adaptarea la noua situatie s-au facut din mers. A inceput lupta, care sa ramina, care sa fie redus. Au intrat in actiune plocoanele, pilele etc. Asa am descoperit cit de mult doreau salariatii tineri, veniti cu pile, sa plec, sa ma pensionez. Aveam 51 ani virsta si 30 ani de serviciu asa ca am hotarit sa ma pensionez conform legii 102 legea persoanelor cu handicap din nastere. Motivul adevarat era acela ca din cauza coxartrozei nu mai puteam merge. Dupa un an de la pensionare, m-am operat de coxartroza la piciorul sting, la spitalul Floreasca din Bucuresti. Erau multe de spus despre dusmanii mei din liceu, dar si despre neregulile care se faceau, despre "oamenii cu mari pretentii" a caror cinste si corectitudine era indoielnica........dar nu are rost.
Si acum sa va povestesc de necazurile pe care mi le-a facut primul sot in liceu. Nu-mi achita lunar pensia alimentara a fetitei. Eu l-am dat in judecata pentru abandon familiar. Era cit pe ce sa faca puscarie pentru neplata pensiei alimentare, din rea credinta, dar am renuntat eu la plingerea formulata in acest sens, la insistenta sefului de post care facuse dosarul si-l inaintase Militiei RmVilcea iar cei de aici il inaintasera Judecatoriei Valcea. El m-a dat in judecata pentru calomnie. Ii scrisesem niste carti postale unde ma exprimasem mai dur. A invocat ca ii stric imaginea fiind director intr-o intreprindere. In completul de judecata era un judecator care era ruda cu el. Printr-o relatie de a fratelui meu am cerut ca dosarul sa fie judecat de alta instanta... care... a inclinat balanta spre mine. Ca sa se razbune fostul sot a venit la liceul unde lucram pentru a ma reclama. El a fost elevul liceului si se cunostea cu directorul adjunct cu care a fost coleg de liceu. Directorul liceului nu stia nimic de faptul ca eu am o fetita din prima casatorie, ca ma hartuieste primul sot, cu reclamatii etc. Ce ma reclamase primul sot de fapt? ca eu vreau sa dau fetita spre adoptie. Situatia era alta. V-am povestit.... ca eu aveam un frate stabilit in Suedia. Ideea era de a pleca cu fata in Suedia pentru trei luni de zile. Ma rog......directorul s-a lamurit sau nu s-a lamurit atunci, dar eu cind am auzit ca fostul sot este in cabinetul directorului, m-am dus in cabinet peste el si l-am plesnit peste fata. A fugit din cabinet fara sa-l mai astepte pe director.
A venit revolutia. Schimbari mari in conducerea liceului. Au fost dati la o parte politrucii si au venit la cirma cei mai populari directori. Situatiile erau mai relaxate cu acesti directori dar nu a durat mult. Am vazut un razboi rece intre profesori. Am aflat care erau turnatorii la securitate. Asistam la o alta organizare. Usor, usor s-au asezat lucrurile adica o aceeasi Marie cu alta palarie. Au inceput nebuniile cu indexarile la salarii aproape lunar. Noi lucram manual nu aveam calculatoare. Stiti doar, noul, este mai greu acceptat. Era vorba si de reducerile de personal. Era prea mult dintr-o data. Schimbarile si adaptarea la noua situatie s-au facut din mers. A inceput lupta, care sa ramina, care sa fie redus. Au intrat in actiune plocoanele, pilele etc. Asa am descoperit cit de mult doreau salariatii tineri, veniti cu pile, sa plec, sa ma pensionez. Aveam 51 ani virsta si 30 ani de serviciu asa ca am hotarit sa ma pensionez conform legii 102 legea persoanelor cu handicap din nastere. Motivul adevarat era acela ca din cauza coxartrozei nu mai puteam merge. Dupa un an de la pensionare, m-am operat de coxartroza la piciorul sting, la spitalul Floreasca din Bucuresti. Erau multe de spus despre dusmanii mei din liceu, dar si despre neregulile care se faceau, despre "oamenii cu mari pretentii" a caror cinste si corectitudine era indoielnica........dar nu are rost.
VA URMA
2 comentarii:
Doamna Geta,
din ce am citit,am inteles ca sunteti un om care a suferit mult,dar si un om puternic,un om care a reusit sa se ridice ori de cate ori a fost doborat.
Acum,stiti si dumneavaoastra ca regretele nu va vor repara trecutul. Probabil aveti nevoie de cineva care sa va asculte,de aceea ati creeat acest blog,si intr-adevar aveti ce scrie.
Eu sunt o persoana tanara,care in mare partea,acum descopera oamenii si nu stiu foarte multe despre viata,dar stiu ca noi, tinerii,avem nevoie de oameni ca dumneavoastra,de oameni cu experienta,care sunt dispusi sa imparta cu noi clipele frumoase si urate pe care le-au trait,greselile pe care le-au facut si modul in care le-au reparat...pentru ca noi suntem viitorul acestei lumi,dar nu se poate cladi un viitor bun daca nu se cunosc greselile trecutului.
Asadar,Doamna Geta,continuati sa scrieti caci sunt sigura ca vor fi multe persoane care vor invata ceva de la dumneavoastra si care va vor fi alaturi cand veti avea nevoie de ajutor,macar spiritual!
Lucrurile nu funcționează doar până când faci alegerea corectă în viața ta. Am făcut alegerea corectă în viața mea când l-am contactat pe dr. DAWN, omul care este specializat în restabilirea relațiilor și căsătoriilor rupte. Sunt din București și sunt pe acest blog pentru a-i mulțumi Dr. DAWN pentru munca bine făcută. S-a asigurat că soțul meu a oprit planurile de divorț după câteva luni și a cerut să vedem un consilier și să ne rezolvăm diferențele. Nu mi-aș avea familia intactă astăzi fără ajutorul doctorului DAWN și de aceea îi las emailul: ( dawnacuna314@gmail.com )pentru a-ți restabili căsnicia sau relațiile rupte îl poți Whatsapp la: ( +2349046229159 )
Trimiteți un comentariu